(Fragment din “Fuga spre cîmpul cu ciori – amintiri dintr-o copilărie ateistă“. Ed. Cathisma, București 2012)
Mănăstirea Noul Neamț, ca și toate mănăstirile din lume, este un loc unde oamenii cei mai diferiți cu putință se adună în numele Domnului, aducînd fiecare noianul amintirilor sale, sprijinit pe picioarele subțiri ale unor aspirații care, de regulă, nu rezistă sub greutatea trecutului și se surpă. Această surpare se petrece la fiecare diferit, dar se petrece negreșit, căci doar așa poate începe urcușul anevoios spre lumină.
View original post 1,462 more words
Advertisements
