Se împlinesc douăzeci de ani de la sinistrul asasinat al lui Ioan Petru Culianu. Nu voi face, acum, comentarii. De altfel, inutile. De mulţi, prea mulţi ani, nu prea ştie cineva ce e cu “spaţiile matematice” Hilbert-Ackermann. “Spaţiul mental” – care e întruchiparea celei de-a “patra dimensiuni” – în care se poate descifra “corpul solid“, adică “obiectul ideal“, care nu e istoric, a fost brutal văduvit de unul dintre “locuitorii” săi care era pe punctul de a-i descifra “modelul“. Mircea Eliade ne-a descifrat “algoritmul” relaţiei sacru-profan într-o geografie istorică a credinţelor religioase. Ioan Petru Culianu, avînd alt “start“, alt “traseu“, era pe punctul de a ne dezvălui logica relaţiei putere-supuşi. Anistorică. Cineva nu a iubit acest proiect. Şi atunci, hermeneutul a trebuit să dispară.
Acum, am să reproduc…
View original post 1,274 more words
lenalina 