Precum aborigenii
Tinutului din Oz
Un vis al lumii moarte
Numesc ceea ce privesc
Cu ochi deschisi
Asa contemplam zarea
In clipele cãzute
Strigând cu disperare
In sufletu-mi pietrit
Ecouri rãzletite
Se intorceau in mine
Zdrobindu-se de gânduri
Si pace negãsind.
Ce este viata asta?
O clipã suspendatã
Intr-un ocean de timp.
Ce sunt eu oare Doamne
In infinitul asta
O probabilitate?
Precum psalmistul spusa
In trecerea-i perenã
Fiinta este numai
Nimica si nimic
Si totusi din acestea
Iesirã toate, Doamne,
Si din gãuacea
Lumii
Iesii si eu
Nimic.
Nimicului
Rostindu-i
Cuvântul
Prinse formã
Si apãru indatã
Oglinda unui vis
Ce apele-n miscare
Transformã-n
Reflectare
Pierdutul
Paradis.
lenalina 