Fiule, dă-mi inima ta!


Sfântul Ioan de Kronstadt

Să ne scrutăm viaţa şi păcatele noastre înaintea lui Dumnezeu sincer, fără cruţare, cu inima înfrântă şi smerită şi să ne osamdim pe noi înşine în ele fără părtinire, să dorim cu sinceritate (cu fierbinte râvnă) îndreptarea de păcate şi de patimi, de care ni se împiedică în fiecare zi sufletul – iată adevărata pocăinţă.

Să ne străduim să ştergem vechile păcate şi patimi – iată adevărata pocăinţă! Să luăm hotărârea de a ne lepădă cu totul de o patimă sau alta, de un nărav sau de altul – iată adevărata pocăinţă! Altmiteri la ce am mai vorbi de pocăinţă?

Aproape întotdeauna nu ne aflăm în noi înşine, ci în afara noastră, fiindcă suntem preocupaţi cu toţii de lucruri şi probleme exterioare şi nu dăm nici o atenţie lumii nostre lăuntrice. Taina pocăinţei sau ziua pocăinţei ne dă prilejul şi imboldul de a pătrunde adânc în noi înşine şi de…

View original post 106 more words

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s