Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!


Sfântul Ioan de Kronstadt

Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el [In 6, 56]. Ce strânsă comuniune duhovnicească, sfântă, nestricăcioasă între creatură şi Creator! Cum poate sălăşlui împreună lumina cu întunericul, fiindcă păcatul este întuneric demonic; sau nestricaciunea cu stricăciunea, dreptatea cu nedreptatea, buna-mireasmă cu duhoarea, frumuseţea cu urâţenia, simplitatea cu viclenia, smerenia cu trufia, blândeţea cu furia, duhul cu trupul, adică toate patimile trupeşti, iubirea de oameni cu ura, milostivirea cu inima împietrită, curăţia şi sfinţenia cu necurăţia păcatului?! Omul este fiinţă liberă; el se poate schimba în bine după harul lui Dumnezeu, se poate preface din viclean în simplu; din rău în bun, din mânios în blând, din necurat în curat, prin pocăinţă din inima necontenită, prin suspinare, lacrimi, rugăciuni, aşa cum vameşul s-a schimbat printr-o rugăciune scurtă” “Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!” Omul îmbătrânit şi spurcat în păcate poate deveni fiinţă nouă.

View original post 214 more words

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s