Despre falsa smerenie


Despre falsa smerenie

http://referat.clopotel.ro/Despre_smerenie-13853.html-sursa articolului de mail jos

Ce se intelege prin smerenie si care sunt dezastrele mandriei?

– Smerenia este arta care te trimite la tine, sa stai cu tine, smerit in tine. Procesul care a randuit intreaga stare de lucruri, soarta intregii creatii a lui Dumnezeu si care a fost facut printr-un act de mare smerenie, infricosandu-se ingerii si toate puterile ceresti, este intruparea Mantuitorului. Sigur, Dumnezeu fiind, va inchipuiti ce pogora mant, dincolo de orice putere de intelegere, a facut, pentru a lua chip de om.

Actul asta era necesar sa se faca, pentru ca, printr-un act de mandrie nesabuit, Lucifer a pretins ca este Dumnezeu, ca ar fi vrut sa fie Dumnezeu. Si numai prin doua cuvinte: ?Eu sunt…” – atat a zis satana. Ar fi vrut sa zica: Eu sunt Cel Ce sunt, adica Dumnezeu. Dar a cazut. Si va inchipuiti, s-a pedepsit in forma cea mai grozava si mai cumplita. Ca spune intr-un loc: ?Daca ai vedea un drac in adevarata lui uraciune, n-ai putea rezista sa nu mori”. Se mai spune despre o sfanta, Ecaterina, ca a vazut un drac, dar nu in adevarata lui uraciune. Si a preferat sa mearga toata viata pe jar, numai sa nu mai vada. Va inchipuiti, atat e de grozav si de urat. Lumea isi inchipuie ca acolo, in suferinte, in iad, va fi tot o conjunctura posibila, dialogala, nu-stiu-ce. Nu! Una dintre marile suferinte de acolo este si vederea dracilor!

Deci a fost necesar ca Mantuitorul sa se smereasca. Pentru ca smerenia este singura forta care poate elibera orice suflet si orice popor, in toata creatia lui Dumnezeu. Bunaoara, noi, ca sa putem fi alaturi de Hristos, trebuie sa purtam aceiasi identitate. Daca El s-a smerit, El, Care a facut cerul si pamantul si Care a facut tot ce exista, sigur ca creatia Lui va trebui sa stea la dispozitia Lui, smerita.

Un crestin cu viata buna, a batut la usa Mantuitorului sa-i deschida. Si a intrebat: ?Cine este acolo?” ?Un crestin iubitor al Tau”. ?Nu se poate. Nu esti pregatit. Nu-ti deschid!” ingrijorat, foarte ingrijorat, si-a dat seama de ce. Pentru ca el traise o viata crestina cum a stiut el. Trebuie sa fac o paranteza: smerenia s-a cam rationalizat. A trecut intr-un fel de obicei speculat, dupa cum se spune: ?E smerit, mandruletul!” S-a framantat el: ? Care ar putea sa fie motivul pentru care nu mi-a deschis?” Si, framantandu-se, a intrat intr-o smerenie autentica, caci nu e usor sa te framanti cand nu te primeste Hristos, mai ales pentru un om care crede si traieste in Hristos, cu nadejdea vesniciei alaturi de Hristos. Si s-a dus smerit si a batut la usa. ?Cine este acolo?” ?Tu esti”, a zis credinciosul. Mantuitorul i-a raspuns: ?Daca tu esti Eu, intra!” Avea aceiasi identitate cu El! Cum spune Sfantul Simeon: ?Dumnezeu se aduna cu dumnezeii, dupa har”.

Ce este falsa smerenie si cum o deosebim de adevarata smerenie?

– De fapt, trebuie sa stim toti ca niciodata un om smerit nu se vede smerit. Nu se vede, pentru ca n-ar mai fi smerit. Precum spune un sfant parinte in Pateric: ?Ce este smerenia, parinte?” ?A te vedea pe tine sub toata faptura, fiule”. Faptura e si viermele, faptura e si cainele. Cum ar putea fi fiinta asta rationala sub toata faptura? Pentru ca si viermele si oricare fiinta stiu precis ce vor: vor sa traiasca. in sensul acesta se zbate, se incovoaie sa ajunga existenta vietii. Biologic, ca e vierme.

“Fiti intelepti ca serpii”, spune Mantuitorul, “si blanzi ca porumbeii”. De ce intelept ca sarpele, care-i atat de odios intre fiare, intre animale? Pentru ca sarpele isi fereste capul. Sa nu-1 lovesti la cap, ca moare. Daca il lovesti oriunde, nu piere. Si capul nostru e Hristos. Trebuie, cu orice chip, identificat cu El si ferit Hristos, sa nu cumva sa sufere Hristos, Care a spus: “Fara de mine nu puteti face nimic!”

Lumea, la astfel de cuvinte, dupa mii de ani, cerbicoasa, considera ca aceste cuvinte din Scriptura au fost cand au fost. La anul 419 s-a tinut un Sinod local la Cartagina si printre alte teme care s-au discutat a fost si problema aceasta: grija Bisericii la cele ce a spus Hristos, stiind ca tot ce a spus Hristos e adevarat. La canonul 184 spune asa: ?Daca totusi zici ca poti ceva fara Hristos, anatema sa fii!” Adica, mai mult decat blestemat.

Cum putem lupta impotriva mandriei?

– Nu poti, decat daca te smeresti. Adica ti-a dat o palma, iar tu, din smerenie, dai si obrazul celalalt. Acum nu-i usor sa dai si obrazul celalalt, dar este posibil. Pentru ca nu e o utopie, nimic nu este neimplinibil din ce a spus Hristos. A spus un lucru care se poate face. Dar nu a biruit cel care a lovit, ci cel care a primit cu placere, cu bucurie. Pentru ca ar fi suferit, daca se putea, chiar pentru Hristos. Bucuria suferintelor noastre din inchisori si din lanturi era tocmai asta, ca ni s-a dat prilejul sa suferim pentru Hristos! Nu eram noi cei infranti, care primeam lovituri. Au fost infranti cei care ne-au lovit.

Comparand toate religiile lumii, care a fost conceptia lor de mantuire? Se constata ca toti doreau sa scape de suferinta. Hristos zice: ?Nu! Nu…

Image | This entry was posted in citate din autori favoriti/favourite quotes, publicatii crestine, Uncategorized. Bookmark the permalink.

One Response to Despre falsa smerenie

  1. cenelipseste says:

    Foarte puternic articolul! Felicitari!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s