din rana-adâncã picura
in lacrimi grele, rubre
viata mea…
stâlcitã si ne-ncãpãtoare
visa sã prindã-n piept
un fir de soare
si dragostea,
ca leac dumnezeiesc,
s-o toarcã-n firul ista
ingeresc….
dar noaptea se lãsã
cu-o pâclã rea
si adânci cu inc-o treaptã
rana mea…
din piept netoarsã
si neimpletitã
iubirea mea dorea,
visa la raza luminoasã
ca la o mireasã…
lenalina 