Category Archives: poezii favorite

Rugã de Mihail Eminescu


Rasai asupra mea, lumina lina, Ca-n visul meu ceresc de-odinioara; O, Maica Sfanta, pururea fecioara, In noaptea gandurilor mele vina. Speranta mea tu n-o lasa sa moara Desi al meu e un noian de vina. Privirea ta de mila calda, … Continue reading

Posted in poezii favorite | Leave a comment

“When God Closes a Door, Somewhere He Opens a Window”


Hope is a strange invention — by Emily Dickinson

Hope is a strange invention –A Patent of the Heart –In unremitting action Yet never wearing out —

Of this electric Adjunct Not anything is known But its unique momentum Embellish all we own —

Continue reading

Posted in poezii favorite, stiri | Leave a comment

Plângerea lui Agapie Sketul


Plângerea lui Agapie Sketul

Sfârșește chiar când se cădea să-nceapă / această viață răstignită-n trup: / abia strunită carnea mea sireapă, / din chinga ei stau gata să mă rup. // Aproape-un veac, necopt luptai cu mine, / iar astăzi pârga, ce-mi veni cu greu, / nu-mi lasă timp să mai sporesc în bine / spre izbăvirea sufletului meu. // În urmă, poate, fu o zdroabă mare, / dar ce departe-s încă de-a-mplini / măsura milei Tale răbdătoare /de-a crede-n noi, oricât Te-am răstigni! // Încât mă-ntreb: atâta nevoire / ne-ar fi de vreun folos în sinea ei / de n-ar fi pus nebuna Ta iubire, / prin cruce, lumii, neclintit temei? // Pustia asta, Doamne, nu-i nimic, / iar eu sunt nimeni, orișice aș face: / doar pe spinarea Ta mă mai ridic, / doar rostul Tău e bun și nu mă tace” („Punct și de la capăt”); „Dar Domnu-i Domn, și cred că știu de ce… / Ce n-are dracul? N-are răni de cruce! / Nu, n-are răni, oricât de splendid e: / de la-nceput, cu vorba doar ne duce! […] Pe stârvul meu icoana slavei geme: / mă doare Dumnezeu, și-L dor și eu, / și ne durem de-atât amar de vreme, / mereu străini și logodiți mereu

Continue reading

Posted in poezii favorite | Leave a comment

Înger şi Demon- Mihai Eminescu


Înger şi Demon- Mihai Eminescu Continue reading

Posted in poezii favorite | Leave a comment

Nichifor Crainic Cântecul potirului


Nichifor Crainic  Cântecul potirului

Când holda taiata de seceri fu gata Bunicul si tata Lasara o chita de spice în picioare Legand-o cucernic cu fir de cicoare; Iar spicele-n soare sclipeau matasos Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos.

Când painea-n cuptor semana cu arama, Bunica si mama Scotand-o sfielnic cu semnele crucii, Purtau parca moaste cinstite si lucii Ca painea, dand abur cu dulce miros, Parea ca e barba lui Domnu Cristos.

Si iata potirul la gura te-aduce, Iisuse Cristoase, tu jertfa pe cruce, Hraneste-mă mama de sfant Dumnezeu. Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine Esti totul în toate si toate prin tine, Tu painea de-a pururi a neamului meu.

Din coarda de vita ce-nfasura crama Bunica si mama Mi-au rupt un ciorchine, spunandu-mi povestea; Copile, graira, broboanele-acestea Sunt lacrimi de mama varsate prinos La casnele Domnului nostru Cristos.

Apoi, când culesul de struguri fu gata, Bunicul si tata In joc de calcaie jucand nestemate Ce lasa ca rana siroaie-nspumate, Copile, graira, e must sangeros Din inima Domnului nostru Cristos.

Si iata potirul la gura te-aduce, Iisuse Cristoase, Tu jertfa pe cruce; Adapa-mă, seva de sfant Dumnezeu. Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine Esti totul în toate si toate prin tine, Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.

Podgorii bogate si lanuri manoase, Pamantul acesta, Iisuse Cristoase, E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu. Priveste-te-n vie si vezi-te-n grane Si sangera-n struguri si frange-te-n paine, Tu, viata de-a pururi a neamului meu.

Continue reading

Posted in poezii favorite | Leave a comment

Iisus in celulã -poem de Radu Gyr- photo Biserica Sf. Elefterie Nou din Bucuresti reprezentând in absida altarului frescã Maica Domnului cu Pruncul Iisus in zeghe de detinut


Iisus in celulã -poem de Radu Gyr- photo Biserica Sf. Elefterie Nou din Bucuresti reprezentând in absida altarului frescã Maica Domnului cu Pruncul Iisus in zeghe de detinut

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula. O, ce trist si ce-nalt parea Crist ! Luna venea dupa El, în celula si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte, ochii adanci ca niste paduri. Luna-L batea cu argint pe vestminte argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura : – De unde vii, Doamne, din ce veac ? Iisus a dus lin un deget la gura si mi-a făcut semn ca să tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina : – Pune-mi pe rani mana ta ! Pe glezne-avea urme de cuie si rugina parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase pe rogojina mea cu libarci. Luna lumina, dar zabrelele groase lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea căpătâna si misunau paduchi si guzgani. Am simtit cum îmi cade capul pe mana si-am adormit o mie de ani…

Când m-am desteptat din afunda genuna, miroseau paiele a trandafiri. Eram în celula si era luna, numai Iisus nu era nicairi…

Am intins bratele, nimeni, tacere. Am intrebat zidul : nici un raspuns ! Doar razele reci, ascutite-n unghere, cu sulita lor m-au strapuns…

– Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele . Din luna venea fum de catui… M-am pipait… si pe mainile mele, am gasit urmele cuielor Lui.

Continue reading

Posted in poezii favorite | Leave a comment

Cerbul – Savatie Bastovoi


Cerbul - Savatie Bastovoi

Odata am hranit cu lapte un pui de iepure de camp si mi-am petrecut ziua langa el, si noaptea l-am culcat intr-o lada cu carpe, si l-am ferit de ochii lacomi ai pisicilor.

Am petrecut si a doua zi, si a treia zi tot cu el. Si imi cheltuiam dragostea mea copilareasca pana cand, intr-una din zile, a murit.

Tatal meu il adusese, zicand ca l-a gasit sub o tufa.

Altadata mi-a adus acasa un pui de caprioara si, iarasi, mi-am lipit sufletul de ea, si am petrecut impreuna zile intregi, desi stiam ca va muri. Si a murit.

Atat de mult ma fascinau, fiind copil, jivinele salbatice, incat, de multe ori, plecam in cautarea lor pe dealuri si prin paduri. Si, uneori, mi se-ntampla sa le si vad.

Atunci ma intorceam acasa ca un cuceritor.

Odata, imi amintesc, venise tatal meu acasa si-mi zise ca a vazut un cerb cu coarne mari. Iar eu, se intelege, l-am crezut, desi nu i-am cerut nici o dovada.

Iar mai tarziu, tot el, mi-a zis ca nu exista Dumnezeu si l-am crezut.

In viata am hoinarit umbland printre oameni ca printre copaci, cu gandul tot dupa animale rare, ca si copilul de alta data, desi acum nici eu nu mai stiam ce cautam.

Atunci Te-am vazut, o, Dumnezeule, o, cerbule de foc care m-ai doborat in goana cu copitele!

De atunci ma cobor in fiecare seara din padurea mea ca un soldat ranit si-l caut pe tatal meu ca sa-i povestesc despre Tine.

Poate ca as zice: “asa este Dumnezeu ca si cerbul despre care mi-ai povestit ca l-ai vazut pe cand eram copil si, desi nu mi l-ai adus sa mi-l arati, eu te-am crezut”.

Dar satul meu s-a facut de acum ca o pasare care se muta mereu de pe un deal pe altul si-i duce pe toti tot mai departe si mai departe.

Continue reading

Posted in poezii favorite | Leave a comment

Alone by Maya Angelou


Alone by Maya Angelou

Alone

Lying, thinking Last night How to find my soul a home Where water is not thirsty And bread loaf is not stone I came up with one thing And I don’t believe I’m wrong That nobody, But nobody Can make it out here alone.

Alone, all alone Nobody, but nobody Can make it out here alone.

There are some millionaires With money they can’t use Their wives run round like banshees Their children sing the blues They’ve got expensive doctors To cure their hearts of stone. But nobody No, nobody Can make it out here alone.

Alone, all alone Nobody, but nobody Can make it out here alone.

Now if you listen closely I’ll tell you what I know Storm clouds are gathering The wind is gonna blow The race of man is suffering And I can hear the moan, ‘Cause nobody, But nobody Can make it out here alone.

Alone, all alone Nobody, but nobody Can make it out here alone.

Continue reading

Posted in poezii favorite | Leave a comment

Mircea Cãrtãrescu – era timpul florilor


Mircea Cãrtãrescu - era timpul florilor

Mircea Cărtărescu

Era timpul florilor

cu vremea,ai capătat statutul de mare putere. cu trecerea timpului, mi-ai împânzit bulevardele de ambasade, consulate şi reprezentanţe iar azi, pe şoseaua dorinţelor mele îţi trimiţi ochii albaştri ca două mercedesuri spălate proaspăt cu parbrizele înfulecând frunzişul roz de castani.

ai devenit o mare putere străină. din zodiac, sateliţii tăi mă fotografiază în mii de poziţii, îmi spionează secreţia insulinei iau interviuri până şi trusei mele de bărbierit şi îmi învrăjbesc de moarte numele cu prenumele, vârsta cu sexul anotimpul cu troleibuzul, tiroida cu steaua pe când în crivăţul de pink floyd îmi beau cu orbire cafeaua.

de-acum, până şi şoferului tău mă adresez cu efendi până şi lustragiului tău îi dau voie să-mi zică băiete îi spun da, massa, guleraşului tău cu dantelă îi croiesc şi agrafei tale de păr rochii din zeci de metri pătraţi de vitrină vin într-un suflet când lenea ta clopoţeşte…

parcă eşti un păun, cu bucureştiul înfoiat în spatele tău. hoteluri clipind,damele pâlpâind, pietrele din pavaj absolvind cibernetica ministerele, institutele, tarabele respirând pulberea aurie a cinematografelor dizolvate în aer amurgurile cele mai galbene zorii cei mai negri moartea cea mai statistică rostogolindu-şi buclele prin fundaţiile şi canalele şi metrourile şi anemia şi stressul albastru al magazinelor de radiouri, televizoare, pick-up-uri, casetofoane, microfoane, discuri, căşti, şteckere, prize amestecate în saliva unei nostalgii de culoarea locomotoarelor de serviciu încremenite lângă peroanele gării obor şi până şi pensionarii cântarelor de precizie şi toţi invalizii care vând ilustrate în relief şi lozuri în plic s-au lepădat de mine pentru râsul tău înţolit, sastisit, inamic.

lasă-ţi lumea ta uitată, aşterne un strat de pudră peste imperiul tău ieşit ca un coş pe tenul bronzat al amiciţiei noastre declară-mă independent, să mă descurc cu rezervele mele de manioc, patate şi tapioca, converteşte-mă în ceva mai puţin dureros, înveleşte-mă cu o florească mai caldă, flutură-ţi pleoapa ca o scânteie electrică şi îndoaie-ţi genunchiul ca să îmi pot pune în fine pe roate afacerea mea cu ezitări colorate în serile acelea care, zice-se mai revin…

(era timpul florilor era anotimpul dragostei era deceniul războiului nuclear era crima perfectă din zece mâine mititei era ali-baba şi cei douăzeci şi patru de ani era pieptul tău gri trecând cu un decibel de rasă în zgardă era o flacără de magneziu îmbrăţişând o petardă.)

ai devenit, femeie, o mare putere străină. ai devenit marea iubire a plămânilor mei ploaia mea te curbează în orice boabă, apartamentul meu este cutia ta de pantofi ţie îţi trimite în fiecare zi ura mea trandafiri cu bilet, pre tine moartea te iluminează imperiu bancar şi discret, cauciucată zarază.

Continue reading

Posted in poezii favorite | Leave a comment

despre cafea, luminã si iubire cu Marin Sorescu


despre cafea, luminã si iubire cu Marin Sorescu

Marin Sorescu

Am zărit lumina

Am zarit lumina pe pamant Si m-am nascut si eu Sa vad ce mai faceti Sanatosi? Voinici? Cum o mai duceti cu fericirea? Multumesc, nu-mi raspundeti. Nu am timp de raspunsuri, Abia daca am timp sa pun intrebari Dar imi place aici. E cald, e frumos, Si atata lumina incat Creste iarba. Iar fata aceea, iata, Se uita la mine cu sufletul… Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti. O cafea neagra voi servi, totusi Din mana ta. Imi place ca tu stii s-o faci Amara.

Continue reading

Posted in poezii favorite | Leave a comment